Din rubrica ”nu faceți ca mine” am extras minunăția de experiență prin care am trecut în weekendul ăsta. Dacă trăiești în altă țară sau pur și simplu nu îți pasă de ce se întâmplă pe afară, a fost cel mai hardcore weekend din punct de vedere al zăpezii. Tocmai în weekendul ăsta, eu m-am decis că e momentul să văd Bâlea și, respectiv, Transfăgărășanul. Am urcat sâmbătă dimineața până la Capra, la cabana-hotel de 5 3 stele, despre care o să povestesc cu altă ocazie.
Toate bune și frumoase până aici, ne-am dat, ne-am distrat și a venit duminică, ora 16:00, când am luat-o pe drumul de întoarcere. Am așteptat așa de mult ca să treacă cel puțin de două ori plugul pe transfăgărășan, pentru că a nins continuu de sîmbătă seara până duminică(cam 30 de cm de zăpadă în plus față de ce era deja pe acolo). Drumul de la Capra până la Curtea de Argeș aa fost, în mod surprinzător, cel mai simplu și cel mai safe – 2 ore de mers, dar lejer, neaglomerat.
Problemele au început de la Pitești spre București, pe autostrada vieții(A1), pe care era să nici nu mai intrăm, pentru că am ajuns pe la 19 și 20 și autostrada s-a închis la 20:00. Inițial am crezut că e iar un exces de zeldin partea poliției, dar pe la km 70 m-am lămurit că treaba era groasă – atât pe sensul nostru, cât și pe cel din București spre Pitești(care era închis de mai mult timp), zăpada ajungea și la 10 cm adâncime pe partea rulabilă, iar pe margine avea spre jumătate de metru.
În afară de problema zăpezii, a trebuit să ne confruntăm cu prostia deja celebră a șoferului român
mârlanul cu SUV – trecea în depășire prin dreapta, pe autostradă
un țăran cu Megane, grăbit al naibii, pe care l-au blocat doi să depășească, numai de ciudă, așa
ne-am distrat de un biet pasager care a coborât să își facă nevoile peste balustrada de la autostradă și a căzut de două ori când urca înapoi, spre mașină
autocarul maniac – băga viteză pe zăpadă, ce contează că avea zeci de pasageri
Și astea sunt doar câteva exemple – de aia au fost blocate drumurile. Oricum, am reușit să trecem de toate obstacolele și, după 7ore și ceva, am ajuns în București.
Asta e una din marile probleme ale genului masculin. Uneori ne ies crengile p-afară. Atunci e momentul să le smulgem/tundem, că altfel riscăm să ajungem neandertalieni.
Cred că rareori găsesc un articol pe care merită să îl dau ca atare pe blogul meu. De data asta așa s-a întâmplat. Mă bucur să văd că au început să apară fete care gândesc în sens invers decât feministele fanatice – vor să fie femei. Chestia asta nu poate decât să mă bucure, pentru că ele vor să revină la dependeța dulce, la vulnerabilitatea sexy, la tot ce diferențiază femeia de bărabat(în sensul bun).
Mai jos aveți un citat din articol, pe care vă recomand să îl citiți – mai ales feministele convinse.
“Iubito, vine toamna sa decline, sa macine, sa naruie, sa rupa al lumii apogeu de feminine…”
De ce sa distrugi orice norma sociala de estetica feminina? De ce sa-ti negi dreptul de a te bucura de acest aspect? Nu pot crede in emancipare, nu o pot aprecia. O femeie nu e asemenea unui barbat.
Eu nu vreau sa fiu asemenea unui barbat.
Am tot amânat momentul în care să fac un mic articol despre ”rutina mea de blogger”(provocare lansată de Chinezu). Motivul era că nu consideram că am o rutină de tipul ăsta. Azi dimineațăă mi-am dat seama că ar putea fi numit cumva rutină micul meu program de zi. Să trec puțin prin el, ca să înțelegi exact ce vreau să zic.
Dimineața – mă trezesc și intru pe Twitter, verific cine mi-a mai scris, ce s-a mai scris interesant si dau binețe Twitterimii. Apoi, intru pe Facebook să văd acolo ce s-a mai întâmplat, ce s-a mai publicat, conversez și aprob friend requests, chestii simple. Pasul 3, cel mai greu, este momentul în care intru pe mail și văd cine mai vrea ceva de la mine dis de dimineață. Șterg mailurile nedorite și las doar ce necesită followup(marcate ca atare). Toate astea se derulează în cam 10 minute, din pat, pe iPhone.
Programul de lucru nu are rost sa îl expun aici, așa că trec direct la seară, când ies de la birou. De acolo am trei variante.
Mă duc la un pahar de vorbă cu prietenii, prin oraș – varianta cea mai relaxantă și neproductivă
Mă duc la o întâlnire cu un posibil viitor client de webdesign
Mă duc acasă și mă apuc de treabă la orice alt proiect mai lucrez în timpul meu liber
Ajung să mă culc pe la 11-12 în zilele bune și nu, nu folosesc taskwriter sau alte tooluri, ci sfântul Notepad
A început acum câteva luni. De când m-am lăsat în mare parte și de fumatul social, pe care îl practicam cu brio înainte, am foarte mare priză la reclamele care fac mișto de obiceiul de a fuma(fie că asta înseamnă că reclama aia îmi zice pe față: bă, o să rămâi impotent sau o dă în chestii mai dure: bă, o să mori). Cred că mi se justifică în minte decizia pe care am luat-o, să pun banii și sănătatea pe locul întâi și să renunț la prostul obiecei(oarecum social).
Acum problema reclamei la țigară prin scoaterea în evidență a defectelor acestui viciu este, unu, o prostie, și doi, total ineficientă ca strategie de a face oamenii dependeși să se lase. Nu știu de ce unii oameni trăiesc cu impresia că fumătorii nu sunt conștieți de riscurile la care se expun în fiecare dimineață, în momentul în care scapără din brichetă și dau foc la prima țigară(de obicei pe stomacul gol, lângă o cafea). Ei știu că treaba asta o să îi ducă la ulcer. Ei știu că de asta au dinții gabeni. Ei știu că o să moară de la cancer(de varii tipuri, plămâni, gât, limbă, stomac, intestin, ficat, etc, etc.) Nu e nevoie de o campanie publicitară să afle ei asta
Cred că ar fi mai simplu și mai frumos să le arate un beneficiu exagerat – un camion de bani, dinți strălucitori, energie, respirație proaspătă, bătrânețe cu strănepoți, etc.
Eu știu de ce nu fumez ca trenu’. Tu de ce o faci/nu o faci?
Piesa e din 2002, pe primul album al celor de la Unu, produsă cu OCS. Nu despre piesă vreau să vorbesc mai mult, pentru că despre ea găsiți inclusiv pe wikipedia Nu.
Cred că mai important e mesajul din spatele melodiei(produsă în 2002), care se potrvește perfect pe 2010. Ritmul în care trăiesc a început să o ia razna și să încep să nu mai am deloc timp liber. Chestia asta nu e neapărat o problemă, pentru că îmi place foarte mult combinația de activități în care m-am băgat(job+off job) și nu simt că ar trebui să aloc pentru altceva timpul ăsta.
Discutam ieri cu 2 prietene că mi-e foarte greu să găsesc pe cineva care să înțeleagă și să mă susțină în pasiunile mele ciudate și multe la număr(de la computer geek la snowboarder), faptul că am momente în care mă cufund în Photoshop sau pur și simplu scriu, faptul că am momente în care nimic nu poate să mă oprească să mă duc pe pârtie. Cumva se leagă de mesajul melodiei: ține pasul cu mine. Am găsit puțini oameni care să facă asta.
Acum ar fi o prostie din partea mea să nu văd și reversul. Există o serie de oameni faini, cu care îmi place să petrec timpul, pentru că trebuie să țin pasul eu cu ei și ei cu mine, într-un mare dans de priorități, proiecte și to-do-uri. Cu ei îmi face plăcere să aduc la zi ultimele lor trăznăi și reușite, să le povestesc despre ce am mai reușit și eu, să planificăm proiecte împreună. Îmi dă energie.
S-ar putea să fiu eu singurul care se simte așa. Voi?
Ați simțit vreodată că lumea nu poate ține pasul cu voi?
Sau invers, că voi nu puteți/nu vreți să țineți pasul cu nimeni?
Ieri am încercat un exercțiu de imagine. Am anunțat că îmi schimb porecla pe Twitter în ceva de genul tweetus_k sau twitus_k. Toată povestea a început cu ajutorul băieților de la @timespunctro, care mi-au pasat subtil id-ul de @tweetus_k(care atunci nu exista, acum există, și nu e făcut de mine). Mi-a plăcut ideea lor și am lansat un sondaj de opinie.
Superbowl este ”the Mecca” pentru advertiserii americani, locul unde se bat cele mai tari, cele mai ingenioase și cele mai haioase clipuri publicitare din partea celor mai mari companii internaționale. Totuși, unii decid să nu mai participe. Cel mai mare absent de la Superbowl 2010 va fi Pepsi, care a decis să investească banii respectivi(20 mil. $) în social media(am zis asta aici).
Toate bune și frumoase până aici, un mare plus pentru Social Media.
Problema apare când concurenții lor direcți – Coca Cola, se apucăsă investească în social media, pe lângă expunerea venită prin Superbowl. Să vă povestesc puțin despre cum arată campania lor integrată – Social Media + Superbowl.
Toată lumea e cu sufletul la gură săvadă noile reclame de la Superbowl, din motivele descrise mai sus. Coca Cola(sau mai degrabă agenția lor de online) a zis că merită să profite de curiozitatea omului pe tema asta și să facă o campanie de buzz în jurul unui preview pentru clipurile de anul ăsta. Pe pagina de Facebook a Coca Cola(4,5 milioane de fani) ei au lansat o aplicație numită Live Positively, cu ajutorul căreia poți să vezi un preview de la unul dintre clipurile ce vor fi difuzate la Superbowl(sunt 2 în total). Toată campania se bazează pe următorul mecanism:
trimite o Cola virtuală unui prieten de pe Facebook și Coca Cola donează 1$ pentru Boys and Girls Clubs of America(despre care puteți citi mai multe aici)
uita-te la clip(doar o parte din el) – ca beneficiu că te-ai implicat în campanie
Foarte simplu și foarte eficient, combină două componente de buzz – Superbowl ads excitement și Afilierea la o cauză socială.
Până acum au strâns 61.000$
Lăsând astea la o parte, cele două reclame de la superbowl sunt……………
Zapada multa si distractie, la preturi ok
