De la articolul cu sămânța mi-am reamintit câteva lucruri din epopeea Mare X.0 din vara asta(am strâns 9 weekenduri, unul am fost la munte și 2 le-am petrecut în București), mai exact, din Vama Veche, locul în care puștii rămași fără bani se descurcă legal.
Dincolo de povești și de apă sau de soare, am tot văzut prin vamă oameni care încearcă să facă bani prin diverse metode(înlocuind cerșitul obișnuit, despre care am povestit aici). O să îi ignor în continuare pe ăia/ălea care își oferă serviciile(evident sexuale) pentru o bere, pe cântăreții de stradă sau pe cei care îți cară lucrurile de plajă.
Cel mai mult mi-a plăcut băiatul de mai jos:
Mecanismul e foarte simplu: plătești ca să distrugi castelul făcut de băiat. El ia banii, reface castelul și așteaptă un client nou. Acum din păcate, cât am stat pe lângă el, nu a distrus nimeni castelul. Lumea era mai mult curioasă decât dornică să facă bucăți creația omului.
Am fost plecat vreo 5 zile din patria-mamă, pe meleaguri otomane, fără net, cu soare, vânt, oameni frumoși și chef de voie bună. Toate bune și frumoase până m-am întors în România și azi am deschis canalele de comunicații.
M-a izbit încă o dată incompetența și inutilitatea celor care, cică, ar trebui să guverneze țara asta.
Au făcut o mare bâlbă, numită procedura de impozitare a drepturilor de autor și a convențiilor civile de prestări servicii, prin care pun pe drumuri și la cozi 500.000 de cetățeni Nu o să insist pe subiect, ci te las să cauți pe Google mai multe pe subiect(bine, poți să începi de aici, de aici sau de aici).
În altă ordine de idei, o să povestesc aici, dacă o sa am timp de cozi și taxe, despre cât de bine știu turcii să își vândă marfa și cum e mai important să iei 15 lire decât să pierzi 25 sau cum te pot face niște chelneri să te simți bine într-un local departe de a fi deosebit.
Foarte mulţi oameni au impresia că în momentul în care li se dă ocazia să critice/să de într-un om sau într-un proiect, trebuie să o şi facă.
Ei bine, nu cred că respectivii conştientizează că îşi rup atunci orice urmă de colaborare viitoare cu persoana/proeictul/firma + prietenii lor, iar experienţa spune că vor mai exista cel puţin 2-3 ocazii în care se vor mai întâlni. Atunci poate va fi vorba de o sumă mare sau de nişte beneficii foarte faine, la care “gură bogată” nu va mai avea acces.
Contextul e de aşa natură în momentul ăsta încât m-am tot lovit de diverse probleme şi diverşi oameni. Dacă m-aş fi apucat să arunc cu noroi în stânga şi în dreapta, aş fi avut mult de pierdut, pentru că, de bine, de rău, mai vreau să am loc de bunăziua cu diverşii. Asta nu înseamnă că tolerez orice mizerie, din capul locului.
Nu, am altă abordare:
În primul rând nu speli rufele în public – vorbeşti direct cu omul cu care ai problema, respectiv cu un reprezentant al firmei-serviciului respectiv. Aşa ai mult mai multe şanse să rezolvi problema omeneşte şi benefic de ambele părţi. Pur şi simplu nu ajută dacă dai pe Twitter, pe blog sau pe Facebook cât de mizarbil e X sau Z.
Apoi, dincolo de locul în care comunic, vine modul în care aleg să o fac. Amabilitatea are de cele mai multe ori trecere, versus agresivitatea naturală E mult mai simplu, la început, să te enervezi şi înjuri. Încearcă să dai argumente, să discuţi civilizat, pentru că, la final, o să fii mult mai câştigat.
Dacă n-ai cu cine, înseamnă că trebuie să schimbi colaboratorul/providerul de serviciu.
E mai simplu să te porţi civilizat.
Articolul ăsta e inspirat din câteva treburi proprii, Simona(contraexemplul ilustrat in articol, LE:adica prostul de internet nu stie sa se poarte, ca să fim bine înţeleşi) şi Zoso(motivul pentru care românii nu prea ştiu să argumenteze).
Dacă am dat skip data trecută mării, în favoarea muntelui, nu înseamnă că m-am oprit.
Urmează mare 8.0, deja în scop statistic Să vedem câte ore o să fac până acolo, că toată lumea e ori în drum spre, ori se pregătește să fie în drum spre.
Da, atât are clipul de mai sus. Genial. Acum întrebarea naturală este – Cum l-a făcut? E doar un set de instrucțiuni, fără bitmap-uri salvate? Muzica la fel? Are un tipar?
This intro requires d3dx9_35.dll and a rather
fast Pixelshader 3.0 graphics card to run
properly.
Ăsta ar fi un răspuns – interfața DirectX Direct3D
Da, AIESEC recrutează studenți sau absolvenți de mai puțin de 2 ani, pe care să îi trimită în internshipuri internaționale de super-calitate
Azi e ultima zi în care mai poți să îți scrii formularul de aplicare și să le spui că vrei să pleci într-un internship de genul ăsta.
Internshipul de dezvoltare presupune colaborarea cu ONG-uri, fundatii si institute culturale, iar tinerii se pot implica in proiecte sociale care au teme precum: drepturile copilului, probleme de mediu, educatie aparute in unele tari.
Pentru cei care doresc sa se inscrie pot vizita http://recruitment.aiesec.ro si se pot inscrie online pana la data de 2 august 2010, adică azi
Da, ştiu, mi+a scăpat articolul cu Mare 6.0, aşa că îl menţionez aiciîn articolul de Mare 7.0 . N+are neapărat relevanţă ce scriu aici, e doar în scop de amintire, când peste ani o să povestesc nepoţilor despre cum în 2010 am mers la mare de X ori
La cum mă ştiu, sigur o să uit cifra exactă şi blogul poate să mă ajute să nu fac asta. Deci să fie mare, dar după ce îmi termin trebuirle în Bucureşti
Abia aştept să mă văd cu lumea. Aduc cadou impresii de răsărit, bolero şi bere
p.s. poza e de la 6.0, din Bulgaria, unde am fost cu ai mei la scoici
Ieri seară am avut nevoie de un pic de internet, pe la ora 7 și ceva. O ardeam aiurea prin zonă și n-am vrut să intru în ceva cafenea/să merg la ceva terasă, ci vroiam să stau în parc, la Universitate, lângă spitalul Colțea(da, în parcul ăla cu arteziane mișto). E mai multă liniște și mă pot concentra mai fain acolo decât în vacarmul din Lipscani.
În mod normal, aveam internetul mobil la mine și n-ar fi trebuit să depind de wireless la fața locului, însă ieri parcă a fost zona crepusculară acolo, pentru că, deși aveam semnal, netul nu mergea. Până la urmă am renunțat și am zis să testez minunea de internet de la Universitate, cu care se tot lăudau diverși edili că ar funcționa.
Singura rețea la care m-am putut conecta a fost AccessPress, cu semnal foarte prost și care mergea cu viteza dial-up-ului din 2001. Am renunțat și la ideea asta. Mi-am scos cablul USB pentru iPhone și mi-am pus telefonul la încărcat, ca să pot intra pe net de pe el(nu, n-am serviciul de Tethering activat și nici nu vreau să îl activez ).
Și așa am stat eu pe iPhone, conectat la laptop, pe post de priză, pe 3G, că wireless n-aveam. Și nu, n-am atras priviri pofticioase la avutul meu, așa cu scria Piticu prin 2007
Că tot vorbim de trecut, mi-am amintit o chestie. Totuși mă întreb ce s-o fi întâmplat cu proiectul hot-spot, care se lăuda prin 2007 că o să acopere Bucureștiul cu wireless până în 2010? (adică acum)
Ai prins net la Universitate? Dacă da, unde, ca să știu unde stau data viitoare.
Nu o să insist pe subiect, ci te las să cauți pe Google mai multe pe subiect(bine, poți să începi 
Azi am doar o întrebare scurtă, pentru acei oameni care își pun la status diverse chestii tragico-respingătoare de oameni. 
). 
Loading ...
