Ieri cam o oră, o oră și ceva, Facebook a fost picat. Nu se mai încărca deloc, ba se încărca pe jumătate, ba rămânea înghețat în diverse stadii. Normal că lumea s-a panicat . Și-a revenit între timp, dar nu înainte să livreze niște erori de-a dreptul interesante:
asta a fost una dintre ele. Ai mai văzut și alte erori de genul ăsta?
Nu credeam că o să fie nevoie să folosesc vreodată funcția de ”Report as Offensive”, disponibilă și pentru reclamele de pe Facebook. De curând a apărut o reclamă revoltătoare, care folosește moartea Mădălinei Manole ca să câștige niște notorietate. Mi se pare atât de deplasat încât n-are rost să comentez mai departe.
În schimb, te învăț cum să scapi de reclamele de genul ăsta. E destul de simplu:
Apoi, alegi reclama pe care vrei să o raportezi/elimini și folosești X-ul din colțul din dreapta sus. Facebook o să te întrebe de ce vrei să elimini reclama:
Am aflat de pe Twitter rezultatele RoFacebook Survey pentru 2010. Din păcate, rezultatele sunt destul de greu de folosit la scară largă, pentru că respondenţii fac parte dintr-un grup social foarte bine definit:
industrii: marketing şi PR
conectaţi social cu Cristian Manafu(fie direct, fie prin conexiuni intermediare)
folosesc activ Twitter(din ultima pagină a studiului, dacă ar fi să aplicăm procentele, ar trebui ca la 1.500.000 de utilizatori de Facebook să avem 1.125.000 de utilizatori de Twitter. Avem doar 33.000, conform Zelist)
Totuşi RoFacebook survey arată comportamentul de consum de Facebook, pentru grupul ţintă de mai sus, ceea ce îi face mai uşor de anticipat şi de implicat în posibile campanii online.
Până la urmă e vorba de oamenii cu prezenţă destul de puternică pe Facebook, peste 30% au mai mult de 500 de prieteni şi aproape jumătate dintre respondenţi folosesc Facebook de aproximativ 2 ani. Acolo sunt trendsetterii.
Acestea mi s-au părut cele mai interesante date din studiu, pe care îl poţi citi pe îndelete mai jos:
Cred că pe viitor, studiul RoFacebook ar trebui făcut doar pe Facebook, cu o reclamă CPC, cu un target bine setat(vârstă, interese, localizare), pe 30 zile, limită de clickuri în conformitate cu eşantionul ales. Detaliile ar asigura un grad mai mare de reprezentativitate.
Așa cum am promis, revin cu câteva idei după connect FB, conferința cu și despre Facebook, organizată de Manafu & Co la Novotel, vinerea trecută. Faptul că deja participăm la/organizăm conferințe despre rețeaua asta socială deja e un semn că Facebook e din ce în ce mai important în România. Acest lucru a fost anticipat de Vodafone(așa cum ne-a spus CMO-ul lor în prezentarea ținută la conferință) și de aceea reclamele din ultima jumătate de an au conținut constant legături către Facebook.
Într-un fel, Vodafone a stimulat creșterea Facebook, pentru ca, mai apoi, să folosească rețeaua pentru a-și crește prezența în online-ul românesc. Cu atât mai mult, ei vorbesc cu acei utilizatori pe care i-au adus cu ajutorul reclamelor, deci sunt deja ”încălziți”. Lăsând la o parte strategia de mass-consumer market a Vodafone(care a fost genială, din perspectiva asta), hai să vorbim un pic despre cifre.
Cea mai importantă observație nespusă la connect FB a fost cea din titlu. România a depășit Bulgaria la numărul de utilizatori de Facebook, lucru care părea destul de greu de crezut acum 6-7 luni.
Mi-era dor de o conferință de la care să scriu iar Conferința se numește Connect | Fb(Facebook) și este cu și despre Facebook. Intrăm direct în pâine cu Cristina Bazavan, de la Tabu. Ea ne vorbeslte de ritualul dragostei pe Facebook, despre sex, despre poze de profil.
Facebook, din perspectiva Cristinei, arată foarte mult ca viața reală. Trebuie să ai grijă ce și cui îi spui, pentru că te pot afecta la fel de mult ca o vorbă spusă în față sau o ipostază în care ești surprins. Ea folosește rețelele Twitter și Facebook pentru business, deci scrie doar pe anumite domenii. Totuși ne-a vorbit de dragoste, însă în sensul unei analogii de construcție a relațiilor.
Ritualul dragostei arată așa:
1. Captarea atenției – cu poze de profil(știu, foarte hi5-ish), cu updates, cu reputația pe care o ai
2. Sortarea aleșilor – ai grijă cu cine te împrietenești pentru că prietenii te reprezintă. Unii îți cer prietenia ca să te aibă pur și simplu în listă, alții sunt voyeur-i sau exibiționiști(în funcție de ce fac mai mult – se uită sau publică lucruri).
3. Dă atenție – e ca într-o relație, trebuie să dai ca să primești
A încheiat cu ”hai să nu facem sex, să facem dragoste”.
Sanda Nicola, cel mai prietenos om de pe Facebook, și-a deschis contul în 2009. Ea a intrat în rețea ca să se reconecteze cu prietenii vechi, care au emigrat în Canada și ne-a prezentat o mică parte din profilurile prietenilor ei. Pe de altă parte, este pe Facebook să facă oamenii să zâmbească.
Problema ei cea mai mare este că Facebook i-a blocat contul și nu mai are posibilitatea să mai adauge prieteni, nici dacă șterge din cei vechi. Numărul maxim de prieteni pe care poți să îl ai pe Facebook e de 5000. Dacă vrei mai mult de atât, trebuie să îți faci pagină
Revenind la lucruri mai serioase, Sanda ne-a povestit că, pe lângă partea socială de fun a Facebook, ea a reușit să își influențeze cariera cu ajutorul rețelelor sociale. Ea a devenit un susținător activ al promovării prevenției, descoperirii și tratării cancerului de col uterin. Între timp și-a făcut și blog – sandanicola.ro
Ea a zis o chestie foarte tare, legat de modul în care se comportă pe Facebook: Unde-i multa patima e putina minte , vorbă care se aplică mai departe de rețeaua de care vorbim azi, în toate mediile de socializare – Twitter, bloguri, forumuri(mai ales acolo ).
Prezentarea Sandei s-a transformat într-un discurs de susținere al cauzei ei, alături de mărturii video(din care ne-a arătat doar 2, mai avea încă 6 pregătite)
Concluzia ei – Facebook i-a schimbat complet viața. În bine
Christian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei, e responsabil pentru conturile de Twitter, Facebook și Yahoo Messenger ale poliției din București. Ne povestește despre cum au adunat peste 1000 de prieteni pe Facebook și zeci de comentarii la fiecare buletin informativ. Pe Twitter și Yahoo spune că ar fi interacționat cu peste 1.000.000 de cetățeni(interesant de investigat, pentru că Yahoo are limită de contacte și pe Twitter nu au foarte mulți urmăritori)
Alina Zara, actriță ne vorbește despre Agenția de împlinit vise Ei preiau dorințe ale oamenilor prin rețelele sociale și le împlinesc. Fac de toate – fundraising, lobby, soluții pentru oameni care nu le au încă. Pare o inițiativă simpatică, însă foarte puțin mediatizată.
Mesajul cheie al prezentării ei este : social media, respectiv Facebook, poate fi folosit pentru social good, foarte ușor, cu puțin timp, implicare și dorință
”Dacă avem nevoie de ceva, ne punem un status pe Facebook”
—————–pauza————————————-revenim
Marco Kind, CMO Vodafone România ne povestește despre principiile pe care e construită strategia Vodafone pe social media. Ea face parte din strategia overall de media a brandului.
Acum ar fi interesant să vedem la ce exemple ajunge, dacă o să vorbească despre Paul sau Cristina
sii…..a trebuit să plec din motive work-related Revin și cu restul live-ului cu un post-live de pe Twitter luat. Enjoy the stream!
Azi Google a făcut ceva ce trebuia să facă de foarte multă vreme – a dat drumul la semnăturile cu imagini, formatabile, așa cum ne apucasem unii dintre noi să hăcuim cu ajutorul unor plug-in-uri de Firefox (care ajungeau să blocheze tot browserul).
Google Street View mai supără o țară, de data asta Australia. Deși ei s-au mai ars în trecut, cu Statele Unite, tot privind probleme cu colectarea datelor private de pe rețelele WiFi nesecurizate. Ai fi crezut că s-au învățat minte. Degeaba mai stau acum diverși executive de la ei să își ceară scuze și să promită că vor remedia problemele, the damage has been done
Cea mai tare chestie Google-related de astăzi este că poți să îți înregistrezi cont, folosind contul tău de Facebook. Azi mi-a apărut lângă o fereastră de clip informația respectivă. Știe cineva mai multe despre așa ceva? A dispărut la scurt timp după ce am văzut-o, noroc că i-am făcut o captură:
Acum o fi chestia asta parte din strategia Google de a bate Facebook sau pur și simplu vor să profite de baza lor de date. Aș înclina să cred că e varianta a doua, pentru că am dat click pe butonul de Connect și mi-a apărut următoarea fereastră:
- îi las să trimită mailuri spre mine
- le dau acces la toate informațiile din contul meu, prieteni, viață, interese, etc.
- postarea direct pe Wall fără să mă întrebe
- acces nelimitat la datele mele
Nu era mai simplu să îmi ceară userul și parola? #fail
Te-ai conecta la o asemenea aplicație? Eu nu, i-am dat un ferm și irefutabil No, thanks
Citeam săptămâna trecută un articol interesant de-al lui Alex despre ce trebuie să alegi: Pagină de Facebook sau Grup de Facebook. El a sumarizat decizia într-un raționament simplu – grupul este pentru pasiuni/domenii de interes comune, iar pagina pentru enitități/branduri.
De aici și datorită unei întrebări, mi-a venit ideea să scriu despre Evenimentele de pe Facebook, atașate fie la grupuri, fie la pagini. Evenimentele permit construirea unei liste de invitați, confirmați, probabili, în așteptare sau care au refuzat invitația. Așa poți sății evidența oamenilor pe care îi aștepți la evenimente, teoretic măcar.
Experiența ne arată că, din cei care spun că vor veni la evenimente cu ajutorul tool-urilor de Facebook, ajung abia 20-30% fizic acolo. Așa că trebuie să construiești și un shortlist cu invitați confirmați telefonic sau pe mail, evenimentele de pe Facebook rămânând un vehicul de promovare, nimic mai mult. Tocmai din cauza asta cei care le folosesc cel mai des regretă profund dispariția unei facilități:
Nu mai poți să ascunzi lista de oameni care au refuzat participarea la evenimente.
Ca să răspund la prima întrebare logică – da, puteai să faci asta înainte. E util mai ales pentru acei utilizatori fanatici de Facebook, care promovează evenimentele lor către toți prietenii lor, fără discriminare, de fiecare dată. Normal că după o vreme, începi să le refuzi pe bandă rulantă și devine contraproductiv să se vadă că din 1000 de invitați vin 100, 500 au refuzat, 200 vin probabil și 200 nici măcar n-au răspuns.
Până Facebook va reintroduce(dacă o va face vreodată) opțiunea de ascundere a celor care au refuzat invitațiile, mai bine te apuci să îți construieșt liste, în funcție de tipul de evenimente la care e probabil ca prietenii tăi să vină. Așa îi scutești pe cei neinteresați de un Friend Spam și te scutești pe tine de situația penibilă în care ai 10 confirmați și 200 care nu vor să vină.
Nu o dată, ci de câteva ori. Adică de fiecare dată când s-a schimbat ceva major în ea. Am fost pus în situația să o citesc, pentru că am lucrat cu clienți pe campanii cu ajutorul Facebook, unde cam trebuie să știi ce are voie user-ul să publice și ce nu. Dacă inițial politica asta era destul de simplă și de ușor de înțeles, cu cât a crescut rețeaua, cu atât a crescut și gradul de complexitate al excepțiilor, regulilor și al setărilor de intimitate.
Pe scurt, e mai lungă(5830 de cuvinte) decât Constituția Statelor Unite(4543 de cuvinte) și are peste 50 de butoane de Privacy și peste 170 de opțiuni de a seta nivelul de securitate al datelor tale personale. Acum trebuie să fii destul de geeky ca să te apuci să înveți ce înseamnă fiecare dintre setările respective. Pe chestia asta s-a bazat și Facebook când a setat toate opțiunile implicite pe ”Deschis”(Everyone), pentru că majoritatea utilizatorilor nu se obosesc să le modifice. Deci dacă te miri, înseamnă că și tu ai toate datele publice.
Discutam în ultimele două săptămâni cu câțiva prieteni pe tema asta și am ajuns la o concluzie destul de simplă – Nu-ți pune pe net date/poze/informații pe care nu le-ai arăta șefului tău/mamei tale. Unul din prieteni îmi sugerase un articol despre cum să îți configurezi informațiile pe care le oferi în momentul în care cineva intră pe profilul tău – că cine știe, poate cineva o să vrea la un moment dat să îmi fure identitatea.
Am citit cu stupoare azi despre un copil britanic, care a folosit cardul de credit al mamei lui și banii lui strânși, ca să cumpere bani virtuali în Farmiville. El a stricat nu mai puțin 905 lire(din care 625 ai mamei lui) pe ”chestii mișto pe care și le dorea”. Cred că cel mai impresionant aspect e nonșalanța cu care copilul și-a permis să ia din banii familiei și să îi cheltuie pe un joc stupid și adictiv.
Putem desprinde câteva învățături din întâmplarea asta:
există o mulțime de jocuri online care abia așteaptă să îți fraierească băiatul sau fata
supraveghează-ți copilul cât timp stă pe net și pe ce site-uri umblă
nu lăsa cardul la îndemâna copiilor
fii atent la fluctuațiile de sume la fiecare săptămână
educația rămâne cea mai bună – învață-l un sport, un instrument, dă-i o pasiune constructivă
Dacă nu iei măsuri la timp, s-ar putea să ajungă așa: