Unul din lucrurile care mă inspiră cel mai mult este să mai văd o reclamă tare(print, video, web, etc.), cu care să rezonez. Cu reclama de mai sus rezonează cel mai bine vecinii, când dai petreceri monstru noaptea, cu muzica dată la maxim. Privirea bufniței mi se pare cea mai grăitoare – super reclamă pentru un festival de pădure.
Acum sunt sigur că muzica o să fie atât de tare încât o să se enerveze toate animalele din pădure – poate cheamă poliția ecologică, să le dea amendă ticăloșilor care fac gălăgie în natură
Chiar aseară auzisem o emisiune la Driftul de noapte, de la Radio 21(cu Escu și Andrei), în care discutau despre vecinii horror. A sunat un puștan din Brașov, care a insistat să povestească despre taică-su, șofer de locomotivă, care a venit acasă, l-a auzit pe vecinu manelist care tura muzica la maxim, noaptea, și s-a dus la el, în fața ușii. A aprins o petardă, iar când a deschis ăla ușa, s-a trezit cu explozia petardei. Puștiul a zis că de atunci n-a mai auzit manele de la vecinul ăla.
De două zile mi-am uitat căștile în garsoniera de la peste 10 km distanță de locurile în care mă învârt de obicei(centru) și mi-e o ciudă de mor. Nu știu dacă ți-am mai povestit în articolul despre ritualul meu de blogger, dar în fiecare dimineață, în drum spre birou, ascult muzică de pe iPhone, 2-3-4 melodii, cât îmi permite acum drumul scurt. Dar melodiile respective fac diferența dintre o zi bună și una așa-și-așa.
Mă descurc cum pot – ascult la birou în surdină muzică de pe Youtube(e bună și la așa ceva social media). Dar se simte deja lipsa muzicii date la maxim în căști, pe care să o simt, care să mă deconecteze(chiar și pentru 10 minute din cotidian).
Am încercat să suplinesc lipsa căștilor speciale de iPhone cu niște căști împrumutate – n-a mers, nu se auzea la fel, avea un bârâit ciudat, așa că am renunțat. Tot încerc să caut o soluție să îmi revin, să ascult iar muzica, fără să trebuiască să fac drumul ăla de o oră și ceva…
Piesa e din 2002, pe primul album al celor de la Unu, produsă cu OCS. Nu despre piesă vreau să vorbesc mai mult, pentru că despre ea găsiți inclusiv pe wikipedia Nu.
Cred că mai important e mesajul din spatele melodiei(produsă în 2002), care se potrvește perfect pe 2010. Ritmul în care trăiesc a început să o ia razna și să încep să nu mai am deloc timp liber. Chestia asta nu e neapărat o problemă, pentru că îmi place foarte mult combinația de activități în care m-am băgat(job+off job) și nu simt că ar trebui să aloc pentru altceva timpul ăsta.
Discutam ieri cu 2 prietene că mi-e foarte greu să găsesc pe cineva care să înțeleagă și să mă susțină în pasiunile mele ciudate și multe la număr(de la computer geek la snowboarder), faptul că am momente în care mă cufund în Photoshop sau pur și simplu scriu, faptul că am momente în care nimic nu poate să mă oprească să mă duc pe pârtie. Cumva se leagă de mesajul melodiei: ține pasul cu mine. Am găsit puțini oameni care să facă asta.
Acum ar fi o prostie din partea mea să nu văd și reversul. Există o serie de oameni faini, cu care îmi place să petrec timpul, pentru că trebuie să țin pasul eu cu ei și ei cu mine, într-un mare dans de priorități, proiecte și to-do-uri. Cu ei îmi face plăcere să aduc la zi ultimele lor trăznăi și reușite, să le povestesc despre ce am mai reușit și eu, să planificăm proiecte împreună. Îmi dă energie.
S-ar putea să fiu eu singurul care se simte așa. Voi?
Ați simțit vreodată că lumea nu poate ține pasul cu voi?
Sau invers, că voi nu puteți/nu vreți să țineți pasul cu nimeni?
Cred că am intrat într-o perioadă nouă. A început dinainte să scriu articolul ăsta. Mi-am definit niște repere, care înainte îmi lipsiseră, care m-au făcut să gândesc un pic altfel. Dar asta e altă poveste.
Vă las un clip și o melodie foarte frumoasă, cu care m-am trezit eu în dimineața asta.
Hmm, poate fac un serial din articole de genul ăsta. Ce zici?
Dacă tot am ars-o dubios și electoral ieri, continuăm în același ton, însă un pic mai muzical. Am primit pe o listă, de la Vlad un top, completat de inegalabilul Florin. Din top 7 melodii electorale a ajuns top 8.
Enjoy mai jos: îmi cer scuze pentru manele, dar sunt de efect în contextul dat Read More
După cum ziceam și în articolul despre faptul că mi-am reparat pana la bicicletă, am fost aseară în Herăstrău și m-am dat cu bicicleta cu niște persoane dragi mie. Lăsând la o parte aspectul total sportiv al ieșirii și că am făcut 20 de km cu biciclete și role prin parc, am reușit să vizităm partea de nord a lacului, unde am descoperit niște terase foarte tari, de fițe, la care am zis că trebuie să mergem .
Am avut marele noroc azinoapte de faptul că a trecut postul și că s-a deschis sezonul la nunți, au fost focuri de artificii, am văzut atât de multe mirese încât o sa avem noroc zeci de ani de-acum încolo. Mergând prin jurul parcului, am trecut și pe lângă Arcul de Triumf, unde am văzut asta:
Oamenii veniseră de la nunți, mai multe cupluri de miri și mirese, și se strânseseră sub Arcul de Triumf. Cântau piesa clasică deja la petreceri: ”Și-altă dată”. Am reușit să îi filmez cum parcaseră în jurul arcului și discutau despre mita care trebuie să o dea/ceară pentru miresele furate . Așa ceva nu văzusem până acum. Cred că odată cu trecerea timpului, se formează și obiceuri noi sau erau obiceiuri deja vechi, dar practicate doar de șmecheri. Poliția era acolo lângă ei și se uita, deci probabil că aveau aprobare de la ei(pe bune sau nu )
După ce ne-am delectat cu asta, am intrat din nou în parc și ne-am continuat plimbarea, până când am ajuns în dreptul terasei baRaka Read More
E fascinant cum se nimereste in noapte sa ascult o piesa care se potriveste cu anumite trairi ale mele. A venit random via Kidu si mi-a ramas im minte.
Daca mai tineti minte postul meu despre Extraordinary Way, si aici e vorba tot de sentimente, senzatii si toate alea. Si e tot un post muzical
Am incercat de 10 ori sa gasesc o introducere potrivita pentru melodia asta. Adevarul e ca nu are nevoie de introducere pentru cine scriu. Asa ca va las si te las sa o asculti in liniste, in noapte sau in zi.
Iubito cata lume intre noi, Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut Asculta-ma si lasa-ma sa strig, Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig
Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit Cine-a iubit frumos cine-a gresit Cine-a iubit cine-a gresit Cine-a facut spre noapte primul pas Cine-a plecat din joc cine-a ramas Cine si-a smuls peretii rnd pe rand Cine s-a intors mereu cu ziua in gand
Cine-a pierdut cine-a castigat De toate-nlantuit sau dezlegat Cine-a crezut mai mult in celalalt Sub cerul prea strain si prea inalt Sub cerul prea strain si-nalt
Iubito cata lume intre noi Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut Cate zapezi pe buze ne-au crescut Cand n-am sa uit cum suna glasul tau Decat tacerea ce-mi va fi mai rau Si cum sa pot sub stele innopta Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta Nu simt ce-nseamna umbra ta
Iubito cata lume intre noi Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut Cate zapezi pe buze ne-au crescut Ascullta-ma si lasa-ma sa strig Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig Si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit Cine-a iubit frumos cine-a gresit, Cine-a iubit cine-a gresit
Numaratori de ploi de doi in doi Iubito cata lume intre noi Numaratori de ploi de doi in doi Iubito cata lume intre noï
Intradevar, conteaza oare acum cine a iubit frumos, cine a gresit? Conteaza momentele frumoase care mereu vor ramane.
Din noapte, scriu inca o bucatica emotionala.
[lipsesc diacriticele cu desavarsire - nu scriu de acasa, deci luati asta ca un disclaimer]
What I have is nothing to my name
No property to speak of
And no trophy for my game
Intangible and worthless
My assets on the page
My coffers are empty
Any offer of safety has faded away
But what I have
What I have is
On an ordinary day
The extraordinary way
You take what I can give and you treasure it
On an ordinary day
The extraordinary way
You turn to me and say, I believe in this
That makes me lucky
God, I’m lucky, so much luckier than I ever thought I’d be
‘Cause what I have (what I have)
Means so very little to this world
A promise that I kept and a bridge that I saved before it burned
The sacrifice that I made
Brought me to my knees
A choice that cost me everything and set somebody else free
But what I have
Is the value that you see in these things
On an ordinary day
The extraordinary way
You take what I can give and you treasure it
On an ordinary day
The extraordinary way
You turn to me and say, I believe in this
That makes me lucky
God I’m lucky, so much luckier than I ever thought I’d be
‘Cause what I have
Is the value that you see in these things
And everytime I forget those things you bring them right back to me
With your patience
When I’m blinding mad
And your passion
When I’m really, really bad
And your eyes
Taking in everything I am
And your body and soul and the way that you know
How I treasure you
On an ordinary day
The extraordinary way
You take what I can give and you treasure it
On an ordinary day
The extraordinary way
You turn to me and say, I believe in this
That makes me lucky
God I’m so lucky
So much luckier than I ever thought I’d be
On an ordinary day
The extraordinary way
You take what I can give and you treasure it
On an ordinary day
The extraordinary way
You turn to me and say, I believe in this
E primul meu post muzical. Cred ca reprezinta foarte bine ceea ce traiesc acum, ceea ce simt, ceea ce fac. Extraordinar. Totul e extraordinar mai ales cand ai langa tine o persoana extraordinara cu care sa imparti tot extraordinarul pe care il traiesti si il produci.
Mi-am dat seama totusi ca e si primul meu post emotional si personal.
Ciudat ca a venit dintr-o faza random totala, o remarca de-a colegei Alinei de camera cum ca descrierea mea s-ar potrivi cu melodia.
. Așa ceva nu văzusem până acum. Cred că odată cu trecerea timpului, se formează și obiceuri noi sau erau obiceiuri deja vechi, dar practicate doar de șmecheri. Poliția era acolo lângă ei și se uita, deci probabil că aveau aprobare de la ei(pe bune sau nu 
)
