De două zile mi-am uitat căștile în garsoniera de la peste 10 km distanță de locurile în care mă învârt de obicei(centru) și mi-e o ciudă de mor. Nu știu dacă ți-am mai povestit în articolul despre ritualul meu de blogger, dar în fiecare dimineață, în drum spre birou, ascult muzică de pe iPhone, 2-3-4 melodii, cât îmi permite acum drumul scurt. Dar melodiile respective fac diferența dintre o zi bună și una așa-și-așa.
Mă descurc cum pot – ascult la birou în surdină muzică de pe Youtube(e bună și la așa ceva social media). Dar se simte deja lipsa muzicii date la maxim în căști, pe care să o simt, care să mă deconecteze(chiar și pentru 10 minute din cotidian).
Am încercat să suplinesc lipsa căștilor speciale de iPhone cu niște căști împrumutate – n-a mers, nu se auzea la fel, avea un bârâit ciudat, așa că am renunțat. Tot încerc să caut o soluție să îmi revin, să ascult iar muzica, fără să trebuiască să fac drumul ăla de o oră și ceva…
Azi n-am chef să scriu ceva elaborat pe blog, așa că vă dau niște chestii faine pe care le-am cules de pe net – comics, packaging și idei creative. Pe mine ma ajută să rezonez mai bine cu ce am de făcut. Poate te ajută și pe tine.
Din rubrica ”nu faceți ca mine” am extras minunăția de experiență prin care am trecut în weekendul ăsta. Dacă trăiești în altă țară sau pur și simplu nu îți pasă de ce se întâmplă pe afară, a fost cel mai hardcore weekend din punct de vedere al zăpezii. Tocmai în weekendul ăsta, eu m-am decis că e momentul să văd Bâlea și, respectiv, Transfăgărășanul. Am urcat sâmbătă dimineața până la Capra, la cabana-hotel de 5 3 stele, despre care o să povestesc cu altă ocazie.
Toate bune și frumoase până aici, ne-am dat, ne-am distrat și a venit duminică, ora 16:00, când am luat-o pe drumul de întoarcere. Am așteptat așa de mult ca să treacă cel puțin de două ori plugul pe transfăgărășan, pentru că a nins continuu de sîmbătă seara până duminică(cam 30 de cm de zăpadă în plus față de ce era deja pe acolo). Drumul de la Capra până la Curtea de Argeș aa fost, în mod surprinzător, cel mai simplu și cel mai safe – 2 ore de mers, dar lejer, neaglomerat.
Problemele au început de la Pitești spre București, pe autostrada vieții(A1), pe care era să nici nu mai intrăm, pentru că am ajuns pe la 19 și 20 și autostrada s-a închis la 20:00. Inițial am crezut că e iar un exces de zeldin partea poliției, dar pe la km 70 m-am lămurit că treaba era groasă – atât pe sensul nostru, cât și pe cel din București spre Pitești(care era închis de mai mult timp), zăpada ajungea și la 10 cm adâncime pe partea rulabilă, iar pe margine avea spre jumătate de metru.
În afară de problema zăpezii, a trebuit să ne confruntăm cu prostia deja celebră a șoferului român
mârlanul cu SUV – trecea în depășire prin dreapta, pe autostradă
un țăran cu Megane, grăbit al naibii, pe care l-au blocat doi să depășească, numai de ciudă, așa
ne-am distrat de un biet pasager care a coborât să își facă nevoile peste balustrada de la autostradă și a căzut de două ori când urca înapoi, spre mașină
autocarul maniac – băga viteză pe zăpadă, ce contează că avea zeci de pasageri
Și astea sunt doar câteva exemple – de aia au fost blocate drumurile. Oricum, am reușit să trecem de toate obstacolele și, după 7ore și ceva, am ajuns în București.
Cred că rareori găsesc un articol pe care merită să îl dau ca atare pe blogul meu. De data asta așa s-a întâmplat. Mă bucur să văd că au început să apară fete care gândesc în sens invers decât feministele fanatice – vor să fie femei. Chestia asta nu poate decât să mă bucure, pentru că ele vor să revină la dependeța dulce, la vulnerabilitatea sexy, la tot ce diferențiază femeia de bărabat(în sensul bun).
Mai jos aveți un citat din articol, pe care vă recomand să îl citiți – mai ales feministele convinse.
“Iubito, vine toamna sa decline, sa macine, sa naruie, sa rupa al lumii apogeu de feminine…”
De ce sa distrugi orice norma sociala de estetica feminina? De ce sa-ti negi dreptul de a te bucura de acest aspect? Nu pot crede in emancipare, nu o pot aprecia. O femeie nu e asemenea unui barbat.
Eu nu vreau sa fiu asemenea unui barbat.
…ai colectie de suprize de la guma Turbo
…te uitai zilnic la Captain Planet
…faceai robotei din pachete de tigari
…ascultai B.U.G. Mafia sau R.A.C.L.A. noaptea ca sa nu te auda parintii
…pierdeai noptile pe mIRC
…jucai elasticul si frunza in fata blocului
…ai fost fan Generatia PRO si Tip Top Minitop
…stiai toate versurile de la Genius pe de rost
…te uitai non-stop la Atomic TV
…te jucai Maroco cu vecina de deasupra
…mergeai cu parintii vara la Mamaia si stateati cate 10 zile cu bilete de la sindicat
…ai baut prima gura de vodca dintr-o sticla de plastic
…gestul maxim de rebeliune era sa fumezi in toaleta scolii
…te uitai cu parintii la Dallas si la RoBingo
…ii faceai mamei tale semne de carte din hartie glasata de 8 martie
…te jucai Tetris
…ai invatat engleza de la Cartoon Network
Așa începe descrierea grupului ”Ai copilărit în anii 90”.
Viața despre care vorbesc aici este o ea, o jumătate, un Yang la Ying, o completare, o aspirație, o dorință, un vis, poate. ea este motivul pentru care merită să mă trezesc dimineața, pentru care încerc să fiu mai bun în fiecare zi(atât din perspectiva lucrurilor pe care le fac, cât și a celor pe care le simt). Să vă povestesc puțin despre viața mea, așa cum arată ea prin ochii mei, pentru că, în realitate, Ea e mult mai departe de superlativ decât aș putea eu săo descriu.
Ea este mă surprinde în fiecare zi. Ea e plină de energie și mă urmărește pe oriunde mă apucă gândul să mă duc. Sare cu mine de pe vârfurile munților, cu placa în picioare și se luptă să ajungă jos înaintea mea, ca să poată să îmi facă în ciudă Ea știe că asta mă ambiționează și mă întărâtă. Ea vine vineri seara la mine Read More
Gata, m-am întors din Austria, de la Snow Explosion, care chiar a fost pe bune. N-am mai scris cam de multicel pe blog din motive de lipsă de timp și de logistica austriacă. În ultima săptămână(adică de pe 13 pe 19 Decembrie) am zburat pe pârtiile din Ossiach, pe muntele Gerlitzen. Despre asta puteți să citiți pe freejump.ro, unde am scris despre pârtie, dat și câteva sfaturi testate pe proprie piele.
Austria părea o locație mult mai magică decât s-a dovedit a fi, pentru un om care a mers pentru prima dată să se dea afară din țară. Îmi tot povestea lumea cât de tare este, cât de mișto sunt pârtiile și condițiile afară. Sincer, impresia după trip-ul ăsta a fost de ”ok”, dar parcă e mai confortabil la noi, la 2 ore de București – o Sinaia sau un Brașov la 3 ore. Totuși cred că asta mi se trage de la cele 50 de ore de mers cu autocarul, din cauza cărora am rămas cu o mică sechelă: stau cu picioarele într-o parte atunci când stau jos. Sper că îmi trece. Data viitoare merg cu avionul, chiar dacă mă costă dublu.
Totuși cred că cel mai mult m-a enervat faptul că, în Austria, netul prin dial-up este:
- prost(viteză incredibil de mică)
- scump(am consumat o cartelă prepay cu 3 pagini în iPhone)
- rar(se conectează foarte greu)
- fără semnal(ne-a picat un router cu totul, din cauza providerului de net)
Ăsta a fost motivul principal pentru care nu am putut să stau pe net de la Snow Explosion.
Să nu credeți că totul a fost nașpa. Ba din contră Read More
