Toată distracția a început de vineri, când cu greu am ajuns la concertul E.M.I.L., pentru că în mod evident, am avut de terminat niște treburi, până pe la 9 seara.

Partea cea mai amuzantă a serii respective a fost faptul că mi-am petrecut 2 ore pe terasa de la pizzeria New York. În cele 2 ore am auzit 2 povești de care citesc, de obicei, în ziare sau văd, din întâmplare, la știri.

Prima dintre ele era a unui grup de etnici țiganezi. Ei s-au întâlnit la o țigară și un sprite cu avocata lor, o tipă masivă, crescută în cartier. Vroiau să îl scoată basma curată pe soțul uneia dintre femei, care se încurcase cu niște trafic de droguri și violență. Le-a explicat avocata pe îndelete ce trebuie să spună, că dacă e judecătorul ei, ia 2 ani cu suspendare, ca în filmele cu mafioți

N-are rost să insist mai mult pe povestea asta, așa că citez doar concluzia: ”Și cât mă costă, cu totul, anchetă, proces, judecător? Ca să știu de la început cât am de plătit”, citat din țiganul șef.

A doua poveste s-a derulat imediat după ce au plecat mafioții din stânga mea. În dreapta mea s-au așezat niște tineri tipici din zonă – el ușor cocalar, ele 2 pisi, dintre care una cu mașină nouă, primită de la tata, că a intrat la facultate. A povestit ea cu zor cum se dă cu 180-200km/h cu mașina pe autostradă, cum și-a spart masca din față cu un cap de pisică(descrisă delicios, alături de o bucată de pizza mușcată din când în când). După ce a terminat cu pisica, tipa respectivă a dat un exemplu – două în care ea a scăpat de amendă cu pantalonii albi, mulați, deși mergea cu peste 120km/h în oraș, nu avea centură și nici nu semnalizase la ultima depășire. Polițaiul a și încercat să o ia în club în seara aia. Deci e bine să fii piți în ziua de azi

Cred că dacă mai stăteam 1-2 ore pe acolo, cine știe ce mai aflam, poate de o spargere în plan, de ce pești unde au fete, din astea de cartier. Recomand oricui are nevoie de inspirație să stea câteva ore la o terasă, să scrie, să asculte

Merită toți banii de consumație.

Dacă îți amintești de povești de genul ăsta, feel free to comment!

Da, prezervativele au termen de valabilitate, cam ca un șampon, gel și alte porcării pe care le poți uita în sertar. Și vine acel moment fatidic, în care ai nevoie de el și, glorios, te întinzi spre locul în care știi că se află. Lumina e difuză, dar ea are prezență de spirit(sau e un pic mai trează decât tine) și îți zice cu o voce dulce:

- (loc nume alint), da de câtă vreme stă ăla acolo?(observând praful evident de pe el )

Tu, încurcat vizibil, încerci să dai o explicație cât de cât plauzibilă.

- Nu știu, de câteva săptămâni(te gândeai la luni, dar nu dă bine să ai prezervative așa de vechi).

- Mda, de aia scrie ”Expiră în 2008” pe spatele lui?(asta după ce ți l-a smuls scurt din mână, l-a întors pe toate părțile, s-a lămurit).

Uite așa te-a trimis jos și s-a dus dracu tot cheful și atmosfera până te-ai întors tu cu marfă proaspătă, deci trebuie să o iei de la capăt.

Toate astea puteau fi evitate, dacă ai fi verificat trofeele din sertar

Mi-am amintit de o fază din clasa a 10-a(2004), când aveam vreo 2-3 prin sertar, tot de trofee, că expiraseră bietele – luate de la ”planning”, cu carnetul de elev.

Tu ai trofee în sertar?

Am găsit pe net o evoluție foarte tare a fonturilor, de-a lungul timpului și am zis că trebuie să o dau pe blog și să o comentez puțin

Pisii, hai la mine la ziuă, uite ce felicitare mișto ți-am făcut, cu floricele și scris frumos…

Pe ăsta sincer nu prea l-am înțeles. Poate că are de-a face cu egiptenii, poate că nu. Tu decizi.

Mai ții minte mașinile de scris? Cam așa arătau foile pe vremuri, pre-imprimantă cu jet. În plus, aduce a liceu, când programam în Pascal, pe font Courier, în compilator. Ce vremuri…

Adică, te rooog, nu mai fi așa de conformist. Ești mai rebel cu Arial – deși arată cam la fel.

Și de aici încep lucrurile să se complice, cu fonturi Serif și Sans-Serif, unii nostalgici, alții avangardiști.

Două fonturi obscure de tot, nu cred că le-am folosit niciodată.

Lucrări științifice elitiste vs. Artistul trendinez, pasionat de webdesign

Se aplatizează diferențele…

Și se inversează – trecem avangardismul în stînga și vintage-ul în dreapta(deși era fix invers când am pornit)

Și de aici nu știm încotro se va merge – poate ne întoarcem la curls

Funny…