Viața despre care vorbesc aici este o ea, o jumătate, un Yang la Ying, o completare, o aspirație, o dorință, un vis, poate. ea este motivul pentru care merită să mă trezesc dimineața, pentru care încerc să fiu mai bun în fiecare zi(atât din perspectiva lucrurilor pe care le fac, cât și a celor pe care le simt). Să vă povestesc puțin despre viața mea, așa cum arată ea prin ochii mei, pentru că, în realitate, Ea e mult mai departe de superlativ decât aș putea eu săo descriu.
Ea este mă surprinde în fiecare zi. Ea e plină de energie și mă urmărește pe oriunde mă apucă gândul să mă duc. Sare cu mine de pe vârfurile munților, cu placa în picioare și se luptă să ajungă jos înaintea mea, ca să poată să îmi facă în ciudă Ea știe că asta mă ambiționează și mă întărâtă. Ea vine vineri seara la mine Read More
Dacă nu aveam deja suficientă presiune pe noi, pentru că toată lumea a ajuns să interpreteze fiecare gest și fiecare pas. Cel mai tare se simte asta nu în grupurile sociale, unde miza e o persoană de sex opus sau poziția dominantă în grup, ci mai degrabă în momentul în care interacționezi de la unul la unul cu un partener de afaceri/angajator. Presiunea asta pentru unii a devenit mai mare decât cea socială clasică.
Cred că cel mai bine se vede chestia asta la interviuri, unde ești judecat și după modul în care scârțâie scaunul sub tine. Ar trebui să știu asta, doar am trecut prin 6 recrutări ca intervievator și am văzut în fața mea tot felul de oameni, de la extraordinari, la extrapraf, de la sinceri, la mincinoși, de la curajoși, la oameni închiși în găoacea lor. Credeam că văzusem cam toate trucurile de pe lume, până când am citit un articol de-al lui Guy Kawasaki, care m-a surprins prin abordare – mersul pe stradă te definește în modul cum lucrezi.
Întotdeauna m-am întrebat de ce oamenii au rețineri și chestii pe care nu le fac pentru că ar putea alții să se uite ciudat la ei. Nu am înțeles de ce e nevoie mereu să ne raportăm la ceilalți. Până la urmă ar putea să fie co chestie de civilizație sau de educație, cu ajutorul cărora te integrezi într-o societate baza tă pe reguli și cutume respectate.
Am zis la un moment dat că nu mă interesează aceste reguli și cutume, că ele mă constrâng și îmi limitează raza de acțiune. De aceea am luat-o puțin pe lateral și mai neconvențional. Fiecare își definește propriul drum, cu care se simte cel mai bine. Dacă are curajul să facă asta. Mulți nu au și se mulțumesc cu ceea ce le oferă societatea ca spațiu de manevră.
Cred că în viață trebuie să înveți în primul rând să îți faci loc și să îți dai seama cum și ce îți dorești, ca să poți să tragi în direcția aia cu fiecare acțiune a ta.
Asta a fost cugetarea mea din seara asta. Live your life. (ai bonus dacă dai read more) Read More
Continuăm seria ”Una pe zi” de săptămâna asta, cu un alt clip foarte existențial și educativ, tot despre amânare, cumva.
Cât îți ia să te pregătești pentru ceva important? De câte ori nu ai amânat chestiile mari, pentru că nu-ți plac, nu te simți în stare să le întâmpini, nu ai curajul să le faci, nu ai chef să le faci?
Radu a venit tocmai din Bulgaria, din Sofia pentru tweetmeet-ul ăsta. A fost foarte mișto, m-am întâlnit cu chinezu și cu sorin, am cunoscut-o pe @claudiasofron, pe care vroiam de mai demult sa o cunosc , una din twitteristele mele preferate.
Ea știe că asta mă ambiționează și mă întărâtă. Ea vine vineri seara la mine Read More 
